Povestea prințesei din latrină

Muzeul de Istorie din Turda își trăiește a doua tinerețe, după ce s-a redeschis publicului în 2011, după 14(!) ani de renovare. Adăpostit de cel mai important edificiu civil al Turdei medievale, Palatul Voievodal, muzeul de mici dimensiuni merită cu prisosință o „buclă”, înspre, sau dinspre, Salina Turda, principalul obiectiv turistic al orașului.

Vedeta muzeului este „prințesa Franziska”, o aristocrată gepidă, al cărei mormânt a fost descoperit în termele castrului Potaissa. Numele i-a fost plus în glumă de arheologul clujean Mihai Bărbulescu, cel care a descoperit-o în 1996, ca aluzie la sorgintea sa germanică.

Scheletul prințesei este acum acoperit de o vitrină transparentă, care sticlește în lumina spoturilor de la moderna amenajare muzeală. Oasele sunt înconjurate de bijuterii și alte obiecte de valoare care au însoțit-o pe aristocrata germanică în mormânt. „Gepizii au ocupat zona castrului, care era deja ruinat. Erau atrași de construcțiile romane impunătoare, cum erau termele de la Potaissa, a căror funcțiune însă nu o înțelegeau”, spune muzeograful Dragoș Trif. Așa se explică stabilirea unei reședințe aristocratice în fostele băi romane și, mai mult decât atât, îngroparea „prințesei Franziska” exact într-o… latrină a termelor.

„Au găsit acest loc gata săpat în podea, excrementele dispăruseră cu mult timp înainte, deci nu putea fi vorba să-și dea seama despre ce funcțiuni avusese fosa, și s-au gândit probabil să profite de acest spațiu și să așeze aici corpul defunctei”, adaugă muzeograful. Pe scurt, o lecție despre ce poate înseamna ironia sorții: rudele au vrut să îi ofere Franziskăi toate onorurile unor funeralii aristocratice, dar din neștiință au îngropat-o într-o latrină!

Printesa Franziska și muzeograful Dan Trif

Printesa Franziska și muzeograful Dragoș Trif

Povestea descoperirii Franziskăi, spusă cu lux de amănunte pe panouri frumos ilustrate, se găsește pe pereții care înconjoară vitrina în care se află osemintele prințesei. În 1996, când a fost descoperit, a fost cel mai bogat mormânt de femeie gepidă găsit pe teritoriul României.

Mormântul datează din a doua jumătate a anilor 500, când un regat gepid își stabilise centrul de putere în zona Clujului de azi. Aristocrata, de înălțime mică, circa 1,5 metri, a murit la vârsta de aproximativ 35 de ani, a avut parte de mai multe nașteri și nu era obișnuită cu munca fizică.

Inventarul mormântului conține cercei de aur împodobiţi cu almandine, fibule mari din argint şi numeroase mărgele mici din pastă de sticlă şi coral, din broderia veşmântului, o cataramă mare din argint, aur şi almandine, precum şi mărgele de chihlimbar, alte două catarame din argint, pentru încălţări, o oglindă metalică şi un pieptene din os.

Franziska nu este însă decât una dintre atracțiile muzeului turdean. Vizitarea acestuia începe, de fapt, cu sălile pentru expoziții temporare, unde acum este găzduită o colecție privată de obiecte și unelte vechi, care ajută la reconstituirea ocupațiilor tradiționale de pe Valea Arieșului. Vizita continuă cu lapidariul muzeului, amplasat la subsol, care adăpostește o colecție valoroasă de monumente funerare romane de pe raza orașului și castrului Potaissa. Printre altele, se găsește aici o stelă funerară pe care e reprezentată o scenă a banchetului funebru, având în prim-plan busturile a patru bărbaţi îmbrăcaţi în tunici.

Urmează ascensiunea pe o casă a scărilor acoperită cu sticlă, până la etajul I al Palatului Princiar, și apoi încăperea care găzduiește impresionantul (3×4 metri) tablou „Dieta de la Turda”, o capodoperă din 1896 semnată de Körösfői-Kriesch Aladár, care îl are în centru pe reformatorul David Francisc, în timpul celebrei diete din 1568, care a adoptat, pentru prima dată în Europa, un edict de toleranță religioasă.

Tabloul „Dieta de la Turda”

Tabloul „Dieta de la Turda”

Pe traseul vizitei în muzeu urmează un hol cu mobilier neo-rococo și un pian venerabil, realizat de un furnizor al curții imperiale de la Viena. Apoi, e rândul încăperii unde se află Franziska, după care urmează o încăpere dedicată istoriei medievale a Turdei. Printre „piesele de rezistență” ale acesteia se numără un vas ceramic din 1722 – lucrare „de diplomă” a unei calfe.

La final, un spațiu pentru fruntașii din generația Memorandumului și cea a Unirii din oraș, cu un accent pe ilustra familie Rațiu. În centrul acestei din urmă camere se găsește biroul dr. Ioan Raţiu. Valoarea acestuia este dată nu atât de latura artistică, cât mai ales de ceea ce reprezintă pentru istoria locală. Piesa se află în colecţie încă de la înfiinţarea muzeului, în anul 1951.

Punerea în valoare a muzeului odată cu restaurarea sa a presupus și amenajarea unui mic parc în fața intrării, unde au fost expuse, în aer liber, mai multe sarcofage romane. În lipsa unei supravegheri permanente, bucăți din acestea sunt folosite ca obstacole de către tinerii turdeni pasionați de acrobații pe biciclete. „Noi nu avem posibilitatea să păzim în permanență și clădirea și parcul din apropiere. Este păcat că se întâmplă așa ceva. Este o chestiune care ține de educație. Sperăm să există mai mulți bani la buget în viitor, astfel încât să putem supraveghea și parcul”, a comentat situația Carmen Dragomir, reprezentantă a muzeului.

Potrivit conducerii muzeului, acesta a fost vizitat anul trecut de 4.235 persoane, dintre care 1.080 au avut acces gratuit. Intrarea costă șase lei, preț întreg, trei lei – cu reducere. Muzeul este deschis de marți până duminică, de la ora 10.00 la 16.00 (15.30, ultima intrare).

[stextbox id=”info” caption=”Castrul Potaissa – mai e mult până departe.”]Tot în administrarea Muzeului de Istorie din Turda se află și castrul roman Potaissa, de pe raza orașului Turda. Acesta nu este însă introdus în circuitul turistic propriu-zis. „În 2014 va începe o nouă sesiune de finanțări europene. Există un proiect făcut, pe care îl vom perfecționa și redepune. Sperăm să reușim să introducem ruinele castrului în circuit, să le valorificăm turistic”, a mai declarat Carmen Dragomir. Până atunci, la ruinele castrului se asigură ghidaj doar pentru grupuri, și cu programare. [/stextbox]