An englishman in Ardeal: cum arăta Clujul în 1850

Continuăm publicarea jurnalului de călătorie al scriitorului englez A. A. Patton în Transilvania anului 1850, cu un fragment referitor la Cluj, oraș descris ca fiind casa înaltei societăți ardelene a timpului. [Citiți aici partea I-a, cu descrierea Sibiului, Mediașului și Sighișoarei].

Clujul în 1859

Clujul în 1859

Am ajuns acum la Cluj, fostă capitală a Transilvaniei, și am avut parte de cea mai amabilă primire din parte familiilor Bethlen, Teleki, Wesseleny, Kereny, Miko, Nemes, Bornemissa și altele, care au avut de suferit mai mult sau mai puțin, prima dată din cauza așa-numite aboliri a feudalismului, și, apoi, din cauza devastării proprietăților lor în timpul anarhiei daco-romane. (…) Orașul în sine este extrem de bine construit și, fără să punem la socoteală Pesta, Bratislava, Kosice și Timișoara (care au o largă majoritate de populație germană), Clujul este mai bine construit decât oricare alt loc pe care îl cunosc, atât în Ungaria cât și în Transilvania.

Și el a făcut parte din cele șapte cetăți ale Transilvaniei, dar elementul săsesc a dispărut aproape cu totul, iar marea aristocrație transilvană, locuind aici, a construit edificii mari și importante, multe dintre ele remarcându-se prin eleganța deosebită, atât la interior cât și la exterior. Piața mare este largă și arată ca una a unui oraș-principat german și, ca atare, nu se aseamănă nici cu soliditatea medievală a orașelor săsești nici cu înșiruirile de case cu aspect turcesc ce pot fi văzute în Ținutul Secuiesc sau pe Tisa.

Hanul, o clădire mare și modernă, a fost foarte bun, el fiind condus cu rigurozitate și atenție la curățenie de un italian îmbogățit (celebrul Gaetano Biasini – n.r.). Așa că nemulțumirile călătorului cu privire la condițiile de cazare, care sunt valabile peste tot (în Ungaria și Transilvania – n.r.) cu excepția Pestei, aici nu sunt întemeiate.

Clujul trăiește aproape integral pe seama cheltuielilor pe care le fac marii aristocrați care locuiesc aici și, ca atare, au existat multe nemulțumiri legate de puținătatea veniturilor. Nobilimea transilvăneană nu este la fel de bogată ca cea a Ungariei sau Boemiei. Totuși, un număr considerabil de familii cu venituri de câteva mii de lire sterline pe an își au reședința în Cluj.

John Paget/ sursa foto: ftr.ro

John Paget/ foto: ftr.ro

Generalul Urban, guvernatorul civil și militar, era la cuțite cu clujenii și nu comunicau aproape deloc, deoarece ei nu îi puteau ierta partizanatul activ în fruntea daco-romanilor care, pe de altă parte, îl adorau pentru curajul său temerar și pentru activitatea sa neobosită.
Societatea feminină din Cluj este cea mai agreabilă, având cunoștințe muzicale și nefiind lipsită de cultură literară. În același timp, dat fiind că toate marile familii se cunosc între ele, formalismul și răceala lipsesc cu desăvârșire. (…)

Pe parcursul sejurului meu la Cluj am auzit numeroase laude la adresa caracterului și însușirilor domnului Paget, autorul „Ungariei și Transilvaniei”, care și-a cumpărat pământ în această parte a țării, pământ care a fost pustiit de daco-romani, și pot depune și eu mărturie pentru compatriotul meu, care a călătorit în lung și în lat prin Ungaria, despre marea valoare a lucrării sale și despre cantitatea însemnată de informație valoroasă [pe care a scris-o] cu privire la istoria, geografia, resursele și obiceiurile Ungariei, în general, și ale maghiarilor, în mod special.

Timpul în Cluj mi l-am petrecut studiind trecutul și prezentul, ascultând dintr-o parte pledoarii pentru unirea Transilvaniei cu Ungaria, ca bază a supremației maghiare; din partea daco-romanilor, a germanilor și austriecilor, exact opusul, iar din partea conservatorilor maghiari și a aristocrației, plângeri despre pierderile și suferințele provocate moderaților pașnici de cele două extreme.