Bijuterii din orașul-comoară: Palatul Bánffy, cap de serie pentru palatele clujene

palatul banffy

Palatul Banffy

Palatul Bánffy este o emblemă a barocului  din Transilvania. Bogaţii conţi Bánffy aveau deja aici în sec. al XVII-lea o casă, adăugând prin cumpărare alte trei, constituindu-se astfel un teren uriaş, patrulater, pe care guvernatorul Bánffy György şi-a ridicat palatul.

Proiectele au fost pregătite de meşterul constructor Johann Eberhard Blaumann. Construcţia a început în 1774 şi s-a finalizat în 1786. Frontispiciul rococo are blazonul familiei Banffy deasupra balconului, flancat de statui ale unor personaje din mitologia romană: Marte, Apollo, Diana, Perseu, Minerva și Hercule.

După moartea lui Bánffy, survenită în 1822, palatul a slujit drept locuinţă pentru guvernatori (casa mare gubernială). În anii 1840, aici a locuit ca şi guvernator şi istoricul Teleki József. Aici a fost găzduit şi Împăratul Francisc I şi împărăteasa Carolina Augusta, împăratul-rege Francisc Iosif I, aici a concertat Franz List.

În curtea din spate, pe locul grajdurilor, s-a construit în 1903 o casă pentru închiriat, iar curtea a fost utilizată ca cinematograf la sfârşitul anilor 1920. La parter erau numeroase magazine, cafenele. După 1945, un timp, aici a fost sediul Partidului Muncitoresc Român, iar din 1956 încăperile au fost primite de Muzeul de Artă.

Cu prilejul restaurării din 1962-1965, magazinele au fost desfiinţate şi întreaga clădire a fost dată muzeului. În fine, în anii 1970-1974 cu prilejul restaurării, a fost demolat şi cinematograful Apolló, Capitol, apoi Progresul, care funcţiona aici.

Prin calitatea sa artistică, palatul a devenit un veritabil cap de serie pentru palatele nobiliare ridicate sau refăcute în secolul al XIX-lea. Astfel, după mutarea Guberniului Transilvaniei la Cluj, în 1790, familiile nobiliare care şi-au construit case aici au luat ca model Palatul Bánffy. Este cazul palatelor Mikes, Teleki, sauToldalagi-Korda.