Ghidul Baedeker al Transilvaniei, în „La Belle Époque”

Baedeker a fost pentru ghidurile turistice ce a fost Adidas pentru încălţămintea sport. Primul ghid a apărut în 1832, iar în „La Belle Époque” ele erau atât de populare încât în limba engleză termenul baedekering ajunsese să desemneze călătoritul în scopul de a scrie un ghid turistic sau un jurnal de călătorie.  Practic, niciun cetăţean respectabil al Angliei victoriene, Germaniei imperiale, al Franţei celei de-a treia republici sau al Imperiului Austro-Ungar nu pleca în călătorie fără un Baedeker la el.

Influenţa lor a continuat să se manifeste şi după primul război mondial, până într-acolo încât, în al doilea război mondial, Luftwaffe s-a orientat după ghidul Baedeker al Marii Britanii pentru a bombarda oraşele evidenţiate de acesta, ca replică la bombardarea unor oraşe istorice ale Germaniei de către Royal Air Force. Aceste atacuri aeriene ale germanilor au intrat în istorie ca Raidurile Baedeker sau Baedeker Blitz. La ora actuală, ghidurile Baedeker dinainte de 1945 sunt obiecte de colecţie.

Aşadar, ce scria Baedeker despre Transilvania? Ediţia din 1896 a ghidului  Austriei, incluzând Ungaria, Transilvania, Dalmatia şi Bosnia, conţinea un capitol consistent despre această regiune, întins pe 24 de pagini, cu două planuri de oraş, pentru Braşov şi Sibiu. 

Interesant este că Transilvania este tratată distinct de acest ghid turistic, deşi administrativ fusese alipită Ungariei. Iată câteva dintre cele mai interesante pasaje. Am folosit denumirea actuală a oraşelor pentru o lectură mai uşoară. De remarcat că ghidul credita varianta istoriografiei maghiare cu privire la ocuparea Transilvaniei.

Transilvania, numită Erdély de maghiari şi Ardealu de români (amândouă însemnând „ţara pădurii”), este un district muntos de circa 21.000 de mile pătrate, aşezat între Ungaria la vest şi România la est. Numele său german, Siebenburgen, a fost derivat de la primele şapte burguri, sau cetăţi, construite de coloniştii germani, sau de la cele şapte oraşe odată fortificate: Sibiu, Cluj, Braşov, Bistriţa, Mediaş, Sebeş şi Sighişoara; dar cele mai recente cercetări arată că, cel mai probabil, provine de la Cibinburc (cetatea de pe Cibin), numele iniţial al Sibiului.

Istoria. În timpul domniei lui Ladislau I (1078-95), care i-a cucerit pe cumani, Transilvania a fost unită cu Ungaria (…) După ce Ludovic al II-lea al Ungariei şi-a pierdut viaţa şi coroana, iar Ungaria independenţa, în bătălia de la Mohács în 1526, turcii victorioşi au transformat Transilvania într-un principat independent, sub protectorat turcesc, şi de atunci a fost condusă de principi aleşi de popor şi confirmaţi de sultan (…) Politica schimbătoare a Turciei şi Austriei, care avea pretenţii ereditare la Transilvania, au implicat ţara în numeroase conflicte, dar turcii au fost în cele din urmă învinşi la Viena în 1683 şi, după pacea de la Karlowitz în 1699, ei au renunţat la pretenţiile asupra principatului (…) O insurecţie condusă de Francisc Rakoczy al II-lea, între 1704-1710, cunoscută ca „Războiul Curuţilor”, a fost înnăbuşită, iar în 1718 turcii au fost din nou înfrânţi şi, prin tratatul de la Passarovitz, obligaţi să recunoască supremaţia Austriei (…) Răscoala lui Nicolaus Urss (Horjah) din 1784 şi anii revoluţionari 1848 şi 1849 au adus cu sine numeroase nenorociri. Din 1868 Transilvania a fost încorporată, din punct de vedere legislativ şi administrativ, Ungariei.

Locuitorii. Maghiarii, care au intrat în ţară ca şi cuceritori şi s-au stabilit mai ales în districtele de nord şi vest.

Secuii, tot maghiari, care au fost aşezaţi  în estul Transilvaniei la o dată necunoscută, cu scopul de a activa ca „secui”, adică păzitori ai frontierei, şi care care la un moment dat se considerau, în mod greşit, descendenţi ai hunilor. Maghiarii din Transilvania, incluzând secuii, numără circa 698.000 de suflete

Saxonii, în număr de aproximativ  217.000, urmaşi ai imigranţilor germani invitaţi de Geza al II-lea de pe cursul mijlociu al Rinului, au fost la început numiţi teutoni, teutonici hospites, sau flandrenses, dar din 1238 sunt cunoscuţi ca saxones sau saxoni, ca şi majoritatea imigranţilor medievali germani din Ungaria. Germanii din Ţara Bârsei şi din Nösner Land (zona Bistriţei – n.r. ) sunt numiţi tot saxoni

Aceste trei neamuri au împărţit guvernarea ţării între ele de timpuriu, ca fiind, în virtutea cuceririi şi a colonizării, singurele „naţiuni privilegiate”. Transilvania, totuşi, este populată de multe alte neamuri. Cea mai mare parte a populaţiei este formată de români sau valahi, care sunt nu mai puţin de 1.270.000. Aceştia se consideră descendenţii coloniştilor romani, dar sunt în realitate un popor amestecat, format din elemente romane şi slave, care iniţial locuia în Balcani.

Harta Transilvaniei din ghidul Baedeker 1883

Alungaţi de acolo de împăratul grec Isaac Angelus în jurul anului 1186, ei au migrat pe malul stâng al Dunării, şi, după ce puterea cumanilor a fost întrântă de Ordinul Teuton, se spune că au trecut munţii şi au intrat în Transilvania. Ei şi-au dat numele de români ca membri ai Imperiului Roman de Est şi au adoptat creştinismul în formă grecească în timpul îndelungatei perioade  în care au fost supuşi împăraţilor greci. Potrivit unei alte opinii, care însă nu se susţine, românii s-au aşezat pe malul stâng al Dunării cu mult înainte de apariţia maghiarilor, dar de la bun început  cuceritorii şi coloniştii i-au privat de drepturi politice.

Un alt element al populaţiei este constituit de armeni, 8.400 la număr, care s-au aşezat pentru prima dată în Transilvania în jurul anului 1668 şi care trăiesc în oraşele Gherla, Dumbrăveni, Gheorgheni, Dej etc. Mai există în jur de 800.000 de ţigani în Transilvania, despre care am auzit pentru prima dată în 1417, când erau conduşi de un voievod al lor. Majoritatea lor sunt nomazi; dar în Trei Scaune, Turda, Alba de Sus şi Solnocul Interior unii dintre ei s-au aşezat şi au devenit gospodari harnici. Alte neamuri prezente sunt evreii (26.000), slovacii, rutenii, bulgarii, sârbii şi grecii. Populaţia este, în cifre rotunjite, de 2.251.000 de persoane.

Planul călătoriei. Partea de sud a Transilvaniei este cea mai interesantă; aceasta înseamnă regiunea dintre Petroşani, Sibiu şi Braşov, care poate fi explorată în circa două săptămâni. Împrejurimile Braşovului merită în mod special o vizită. Legăturile incomplete şi puţinătatea trenurilor pe rutele secundare fac ca abaterile de la traseele principale să fie foarte problematice. În regiunile unde nici trenurile nici diligenţele nu au ajuns încă, pot fi închiriate trăsuri decente (6-8 florini pe zi) sau cai înşeuaţi (în jur de un 1 fl. pe zi). Şeile proaste trebuie de obicei acoperite cu şaluri sau pleduri pentru a le face mai confortabile. Ghizii (1 fl. 20 – 2 fl. pe zi) necesari pentru excursiile la munte pot fi găsiţi în satele din jur. Când un ghid sau un cal îşi termină treaba şi se află la distanţă de casă, de obicei să plăteşte integral costul drumului înapoi. Cererile pentru ghizi şi alte asemenea trebuie făcute către Clubul Carpatic Transilvănean, care are filiale în Sibiu, Braşov, Bistriţa, Sighişoara, Făgăraş, Orăştie, Sebeş, Petroşani şi Reghin.

Hanuri. Hanurile din oraşe sunt îndeajuns de bune, per ansamblu, şi nu foarte scumpe. În camere este afişat de obicei un tarif aprobat de autorităţile locale. În expediţiile la ţară sau în munţi este recomandat să duceţi provizii. Adăpost peste noapte în munţi se poate găsi în refugiile Clubului Carpatic, în casele pădurarilor regali sau în cabanele românilor („Stina””)

Bani, cei austrieci. În cazul unei călătorii în România sau Bucureşti, banii francezi sunt de folos. Francii sunt numiţi lei în România, centimele, bani.

Paşapoartele nu sunt necesare în Transilvania, dar sunt esenţiale pentru România. Este necesară o viză.

Limba. Limba oficială este ungara, care este şi limba populară în regiunile de vest şi nord şi în zonele secuilor. Însă, şi cu germana călătorul se va descurca în cele mai multe locuri, chiar şi la Bucureşti, deşi franceza este mai folosită acolo. Călătorii care merg în munţi vor descoperi că nu le strică să ştie câteva fraze în română.

Vezi aici cum descria ghidul de călătorie orașele Cluj, Brașov și Sibiu