București, nodul gordian al călătorilor

Piața Universității văzută de la etajul 22 al Hotelului Intercontinental, ultimul funcțional, unde se află zona de spa&wellness. În stânga imaginii, acoperișul noii clădiri a Teatrului Național, cu spații de spectacol și promenadă

Piața Universității văzută de la etajul 22 al Hotelului Intercontinental, ultimul funcțional, unde se află zona de spa&wellness. În stânga imaginii, acoperișul noii clădiri a Teatrului Național, cu spații de spectacol și promenadă

Fotografii: Vakarcs Loránd

În Piața Spaniei din București, bustul lui Cervantes pare că ascultă pe furiș războiul tăcut care se poartă în dreptul urechii sale stângi: iedera de pe casa generalului Cihoschi a declarat război casei învecinate și a ocupat deja două niveluri. Rezistența e zadarnică, viitorul previzibil – draperia de verdeață va ocupa în câțiva ani toată clădirea. Va fi o ultimă victorie a generalului – erou de la Mărășești, răpus de comuniști la Sighet, cel care a ridicat, în 1934, casa cu iederă invadatoare.

Conflagrație verde din Piața Spaniei se poartă într-una din zonele cele mai intrigante ale Bucureștiului. Aici, casele vechi, decrepite, dar cu obârșii arhitecturale nobile, s-au metisat cu maghernițe mizere și spații moderne aseptice. Împreună, au dat naștere unei însăilări greu de definit, epitom al neorânduielii urbanistice. Aici, poți să te pierzi pe străzi, urmărind linia frântă a acoperișurilor, ca un EKG făcut unui cord cu aritmii grave. Aici, într-o altă piațetă, poți intra într-o farmacie banală și să descoperi înauntru o bijuterie de mobilier original, interbelic, care îi dă spițeriei un aer de muzeu viu. Tot aici, unei vile interbelice în stil neoromânesc i-a crescut din creștet un hotel modern, semicircular, cu nume italienesc. Și tot pe aici, o clădire superbă, cu intrare de templu grec, se macină în ruină, supervizată din curte de un câine prăpădit.

palatul parlamentului

O imagine clasică a Bucureștiului: Palatul Parlamentului

Întreaga zonă, plină de farmec, se întinde pe un spațiu cât al unui orășel de provinicie și nu poartă niciun nume. „Este o zonă formată din mai multe foste mahalale, ale căror nume s-au pierdut, fiindcă, după instalarea comunismului, zonele centrale și-au pierdut identitatea, pentru că foștii proprietari au fost înlocuiți de chiriași aduși din afara orașului, iar aceștia nu știau istoria și n-aveau niciun motiv să păstreze denumirile vechi”, explică ghidul de turism Ana Adămoae, fondatoarea proiectului Ana’s Guided Tours to Bucharest.

Cam același tipar urbanistic se repetă și în fosta mahala armenească, al cărei ax central se continuă cu Calea Moșilor. La fel, în vechiul cartier evereisc și în alte zone centrale ale Bucureștiului.

Zonele centrale și-au pierdut identitatea, pentru că foștii proprietari au fost înlocuiți de chiriași aduși din afara orașului, iar aceștia nu știau istoria și n-aveau niciun motiv să păstreze denumirile vechi

Ana Adămoae, fondatoarea proiectului Ana’s Guided Tours to Bucharest

Atracții și metehne

Situația se schimbă în marile piețe, pe bulevardele centrale și în parcurile importante, unde al șaselea cel mai mare oraș al UE își arată fațeta euro-conformă, curată și elegantă. Câinii vagabonzi și gropile din asfalt sunt o amintire la fel de cenușie ca anii 1990. Clădiri de sticlă și oțel punctează ascensiunea economică a unei capitale cu un PIB pe cap de locuitor mai mare decât media regiunilor din Franța sau Anglia.

„Lucrurile au început să schimbe. De exemplu, Calea Victoriei a fost refăcută. Înainte, trotuarul pe o parte pur și simplu dispărea, nu mai aveai pe unde să mergi pe jos. Acum, e regândită, cu pavaj nou și cu piste de bicicletă ”, spune ghidul de turism și bloggerul Florin Arjocu, autorul site-ului drumliber.ro

Monumentul de la Kilometrul 0 ar trebui dereticat

Monumentul de la Kilometrul 0 ar trebui dereticat

Arjocu își conduce turiștii pe un traseu care îmbină atracțiile clasice ale Bucureștiului cu unele mai puțin cunoscute. Începe de la monumentul „Kilometrul 0”, lângă biserica Sfântul Gheorghe. „Monumentul are o istorie puțin cunoscută. A fost ridicat în 1938 și are înscrise pe el distanțele către principalele orașe ale României Mari și stemele provinciilor istorice. În perioada comunistă a fost acoperit cu pământ. A fost restaurat și reinaugurat abia în 1998”, spune ghidul de turism. Acum, monumentul poate fi admirat la lumina zilei, dar ar merita o curățenie generală.

Alte atracții pe care le punctează Florin Arjocu sunt Biserica „Sfântul Gheorghe”, în stil brâncovenesc, care adăpostește racla aurită cu rămășițele lui Constantin Brâncoveanu, Pasajul Latin, de sub strada I.C. Brătianu, Biserica „Dintr-o zi”, care a aparținut comunității albaneze, Spitalul Colțea, dar și Ateneul sau cofetăria Capșa.

Bucureștiul lui Florin Arjocu este plin de povești. A lui Brâncoveanu, a lui Fan Noli, preot albanez care a slujit la București și a ajuns premier la Tirana, a celebrului medic italian Giacomo Pylarino, care a fondat Spitalul Colțea după un model venețian și a contribuit la eradicarea variolei, sau a generalului francez Joffre, în onoarea căruia Casa Capșa a creat o prăjitură. O altă poveste este spusă prin imaginile care împodobesc Ateneul și care redau chintesența istoriei României. „Câteodată mă întreb câți români, și, mai ales, câți bucureșteni intră în Ateneu ca să vadă splendoarea interioară”, meditează bloggerul timișorean, adoptat de București.

„Bucureștiul are multe povești care merită spuse și locuri care merită vizitate. Turiștii sunt interesași de ceea ce văd, dar infrastructura turistică este la pământ”, mai spune ghidul de turism. Concret, transportul la suprafață este un coșmar, nu există un orar al mijloacelor de transport în comun, centrul de informații turistice din pasajul Universității este mai mult închis decât deschis, nu există parcări pentru autocare și, în general, nu există indicatoare de orientare pentru turiști.

„Nu o dată am «salvat» grupuri de turiști străini rătăciți, cu hărțile în mâini, dar fără să știe unde se află”, spune Florin Arjocu.

Zeci de turişti străini iau parte zilnic, în sezonul turistic, la tururile ghidate gratuite (aici, în curtea Hanului Manuc), care pornesc din Piaţa Unirii

Zeci de turişti străini iau parte zilnic, în sezonul turistic, la tururile ghidate gratuite (aici, în curtea Hanului Manuc), care pornesc din Piaţa Unirii

Turul orașului, (aproape) pe gratis

O modalitate sigură de a vizita principalele atracții ale Bucureștiului, fără riscul de a te pierde prin cotloane, sunt tururile ghidate gratuite, care pornesc din Piața Unirii, de două ori pe zi, la 10.30 și 18.00, fie ploaie, fie vânt. Într-o dimineață de mai, în fața ceasului din Piața Unirii, apar, pe rând, doi canadieni, o englezoiacă, doi australieni, un argentinian, încă trei canadieni, alți trei britanici, un bulgar, o belgiancă… în total, cam 20 de străini, cu un aer ușor dezorientat.

În fața audienței de pe patru continente, Livia Morega, o tânără de 30 de ani, arhitect full-time și ghid de turism part-time, se ridică pe vârfurile tenișilor, pentru a câștiga un pic de înălțime. Își începe turul ghidat cu povestea Palatului Parlamentului, care se zărește în capătul Bulevardului Unirii, mătăhălos, ca un elefant printre porțelanuri. Estimp, o turistă se dă cu cremă de protecție solară – sunt spre 30 de grade la soare și e abia mijlocul lui Florar. Povestea cartierelor dărâmate e relatată cu fotografii de arhivă pe care Livia le scoate dintr-o geantă. Din când în când, pune întrebări simple turiștilor, iar cei care știu răspunsurile primesc o bomboană.

Urmează Hanul lui Manuc, cu o poveste despre unificarea României, și a celui care a dat numele stabilimentului, dar și cu o recomandare culinară: „dacă ați ajuns în România, nu ratați papanașii, sunt printre singurele feluri de mâncare pe care le puteți consuma doar aici”. Traseul merge mai departe, cu Biserica „Sfântul Anton” și, imediat după aceea, Curtea Domnească, unde i se dă cezarului ceea ce e al cezarului – povestea lui Dracula, spusă în fața bustului lui Vlad Țepeș.

Expozeul este oprit brusc de un localnic care trece imperturbabil prin spațiul dintre ghid și grupul de turiști. Are un aer relaxat, studiat, bermude portocalii și tricou polo, albastru, cu gulerul ridicat. După scurtul antract, Livia reia povestea lui Dracula, exemplificând tragerea în țeapă cu un creion și un ursuleț-breloc. Unei septuagenare din Australia pare să i se facă rău și se se lasă mai tare pe brațul soțului.

Expatul olandez Tim Constantinesco (25 de ani) se bucură de Bucureşti alături de fiica sa Emily în faţa monumentului „Vioara Spartă” din Parcul Colţea. Cu un bunic român, Tim face naveta între Cluj şi capitală pentru o companie multinaţională

Expatul olandez Tim Constantinesco (25 de ani) se bucură de Bucureşti alături de fiica sa Emily în faţa monumentului „Vioara Spartă” din Parcul Colţea. Cu un bunic român, Tim face naveta între Cluj şi capitală pentru o companie multinaţională

Urmează Biserica Stavropoleos, cu dantelăriile sale din piatră și povestea bisericilor din București care au fost mutate pentru a face loc proiectelor megalomanice ale lui Ceaușescu.

Turul face apoi un popas în fața Muzeului Național de Istorie, decorat de memorabila statuie a lui Traian, care ține în brațe un lup. Turiștii, deja obosiți, se odihnesc pe scări, hlizindu-se la neobișnuita arătare. Urmează apoi un scurt popas în fața Băncii Naționale a României, unde Livia povestește despre bancnotele românești, de plastic, printre foarte puținele de acest fel din lume.

Ultima oprire este în Piața Universității, pe iarbă, în fața Intercontinentalului. Aici povestea ghidei se încheie, rotund, cu căderea comunismului, protestele anticomuniste din Piața Universității, mineriadele și mișcările civice de stradă din ultimii ani. La final, cineva întreabă care este cel mai cunoscut român din lume. „Simona Halep”, vine răspunsul prompt. Omul zâmbește stingher. Nu pare să fi auzit de ea.

Tururile pe care care le fac Livia și colegii săi sunt gratuite, dar, la final, micile donații sunt bine primite.

Capitala neiubită

„Avem turiști cam din toată lumea, mai puțin din România. Eu fac ghidaj de o lună și încă nu am avut niciun român în grup. Din câte am vorbit cu colegii mei, nici ei nu au avut”, spune Livia Morega.

Lipsa de interes a românilor, și mai ales a bucureștenilor, față de ceea ce se poate vizita în București este binecunoscută printre ghizii locali de turism. Ana Adămoae, de la Ana’s Guided Tours to Bucharest este categorică:

Bucureștenii sunt o «nație» aparte. Dacă scrii ceva pe Facebook, dau like, și par interesați de oraș, dar, de fapt, nu se duc să-l viziteze; iar cei din afara Bucureștiului vin de obicei cu treburi, nu au vreme și poate nici voință să «guste» orașul.

Pe de altă parte, cei care au curajul să descopere Bucureștiul, în ciuda lipsei de interes pentru amenajarea turistică a acestuia, se simt recompensați. „Am observat acest lucru, că foarte mulți oameni din restul țării, când ajung aici văd că nu e așa urât, nu e așa de rău cum își imaginau, sunt lucruri frumoase de făcut, sunt locuri frumoase de vizitat”, mai spune ghidul de turism.

Bucureștiul nu ajungi să îl iubești la fel de ușor ca pe Praga sau Viena, crede Ana Adămoae. Trebuie să ai răbdare cu el, să-l iei la pas, să-i asculți poveștile. Așa cum Cervantes trage cu urechea la iedera invadatoare de pe casa generalului Cihoschi.

Citiți pe pagina următoare: Capitala în cinci ipostaze

Pages 1 2