La pas prin orașul-comoară: Biserica Franciscană, prima din Cluj

Biserica Franciscană

Biserica Franciscană

Biserica Franciscană se află pe locul primei biserici a Clujului, ridicată în secolele XI-XII, dar distrusă în timpul primei invazii a tătarilor (1241). Pe locul ei a fost ridicată în perioada 1260-1290 o biserică în stil romanic târziu, refăcută în secolul al XV-lea în stil gotic.

Biserica a fost apoi lărgită şi lângă ea a fost ridicată o mănăstire dominicană, cu sprijinul voievodului Transilvaniei, Ioan de Hunedoara. Odată cu alungarea ordinelor religioase catolice de către protestanţi în martie 1556, clădirea mănăstirii nu a mai fost folosită cu scop religios.

Până în 1557 în clădire a locuit regina Ungariei, Izabella, după care lăcaşul a fost transformat în şcoală (unitariană din 1558).

Din 1609, din dorinţa principelui Gabriel Báthory, clădirea a fost donată cultului reformat-calvin. Odată cu anul 1728 franciscanii, reveniţi în oraş, iniţiază o campanie de restaurare a bisericii şi construiesc turnul, acesta fiind principala componentă în stil baroc.

Ansamblul mănăstire-biserică este dispus pe trei laturi, în jurul unei curţi interioare spre care se deschideau arcadele frânte ale foişoarelor. Încăperile monastice adăposteau chilii, săli de bibliotecă, dormitoare comune, spaţii administrative etc. Tot aici se afla şi o vestită şcoală, la care a învăţat Nicolaus de Mirabilibus, devenit mai târziu profesor la  Universitatea din Florenţa.

În interiorul mănăstirii se afla o bibliotecă vestită a franciscanilor, colecţie care depăşea o mie de volume. În perioada anilor 1906-1948 în mănăstire a funcţionat tipografia Sfântul Bonaventura, care tipărea diverse reviste religioase („Lumea catolică”, „Sfânta Cruce” ş.a.).

Cele mai recente restaurări ale edificiului au fost efectuate în perioada 1976-1978, urmate apoi de altele în 1980-1986. Cu aceste ocazii au fost redescoperite o serie de elemente gotice ale lăcaşului.

În 1949  autorităţile comuniste au decis să dizolve ordinul franciscanilor în România, iar clădirea mănăstirii a adăpostit „Şcoala de Muzică”, devenită ulterior „Liceul de Muzică Sigismund Toduţă”. Din anul 1990 biserica a revenit în proprietatea ordinului romano-catolic franciscan, împreună cu o parte din vechea mănăstire.

Pe partea din sud a bisericii sunt trei capele, fiecare dintre ele având dedesubt înmormântate diferite personalități. Cea estică a fost destinată familiei guvernatorului Sigismund Kornis și adăpostește un crucifix unic în Transilvania, care are un „geamăn” la Viena. Celelalte două capele au fost denumite Sf. Ștefan, respectiv Sf. Iosif.

Citește și Povestea crucifixurilor gemene de la Cluj și Viena.