Bijuterii din „orașul-comoară”: Ștatua

Obeliscul Carolina împodobește ușor stingher cea mai mare sufragerie de vară a Clujului, Piața Muzeului. Aici, la kilometrul zero al Cetății Vechi (Óvar), monumentul se odihnește între doi arbori, ca un bătrân care trage cu urechea la vorbele nepoților, răspândiți la mesele din jur și cam puși pe pierdut vremea.

„Ștatua”, cum i se spunea mai demult Obeliscului Carolina, este unul dintre monumentele călătoare ale Clujului, oraș unde aproape orice statuie care se respectă și-a schimbat măcar o dată domiciliul. În cazul de față, obeliscul a fost îndepărtat din Piața Unirii la sfârșitul anilor 1800 și mutat în Piața Muzeului.

Obeliscul Carolina este cel mai vechi monument laic al orașului, fiind ridicat în 1831, ca un memento al vizitei pe care împăratul Francisc I și soția sa, Carolina Augusta, au făcut-o în oraș în 1817. Pe parcursul vizitei, clujenii au fost impresionați de bunătatea împărătesei Carolina, care a vizitat spitalul și i-a făcut o donație importantă. Spitalul, care se afla în actuala Piață a Muzeului, a primit numele împărătesei, pe care l-a transmis mai departe și pieței, și obeliscului.

Clujenii au vrut să înalțe un monument în cinstea vizitei imperiale imediat după consumarea acesteia, dar au lipsit banii necesari, așa că proiectul a fost amânat timp de 14 ani, până când „Ștatua” a fost realizată din banii procurorului de atunci al orașului, Topler Imre. Acesta era un cunoscut orator, care își dorea un titlu nobiliar și spera ca, prin finanțarea monumentului dedicat cuplului imperial, să înduplece Curtea de la Viena în acest sens. Până la urmă, Topler a cheltuit 16.000 de forinți – o avere -, dar Curtea nu i-a acordat titlul nobiliar la care visa. În schimb, orașul s-a împodobit cu un monument. 

Banii lui Topler au fost folosiți la angajarea sculptorului vienez Josef Klieber, pentru a realiza reliefurile care împodobesc obeliscul și portretele cuplului imperial. Monumentul a fost dezvelit la 4 octombrie 1831, de ziua onomastică a împăratului.

Obeliscul are în cele patru colțuri câte un vultur din calcar, în cioc cu o cunună de lauri din fier forjat. Pe latura dinspre Biserica Franciscană se află un medalion cu portretele cuplului imperial, sculptate în marmură.

Postamentul obeliscului este mai interesant. Pe latura sudică a acestuia se află stema istorică a Clujului, iar pe cea opusă, se regăsește o placă de fontă cu o inscripție care redă contextul în care a fost ridicat monumentul. Legat de acest text, Lukács József, autorul volumului „Povestea «orașului-comoară»”, notează că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, litera „C” din varianta latină a numelui orașului, Claudiopolis, a căzut, astfel că, vreme de 100 de ani, pe monument a persistat denumirea „laudiopolis”, însemnând „orașul lăudăroșilor”. Recent, litera „C” a fost reinstalată pe placa de fontă.

„C”-ul a fost pus la loc în „orașul lăudăroșilor”

„C”-ul a fost pus la loc în „orașul lăudăroșilor”

Celelalte două laturi ale postamentului redau scene din vizita împărătească la Cluj. Pe latura dinspre biserică este reprezentată scena sosirii caleștii imperiale în oraș, iar pe partea dinspre muzeu se află scena vizitei cuplului imperial la Spitalul Carolina.

Obeliscul a fost amplasat inițial în Piața Unirii, iar utilitatea sa, acea de a aminti despre o vizită, avea darul de a-i face pe străini să ridice din sprânceană. Astfel, un călător american care a vizitat Clujul în 1884 îl descria ironic în New York Times: „o coloană de piatră cu o lungă inscripţie în latină comemorează uluitorul fapt că, odată, Împăratul şi Împărăteasa au onorat locul prin aceea că au venit aici, iar apoi au plecat”.

Totuși, monumentul are o certă valoare artistică fiind considerat, potrivit muzeografului Melinda Mihály, de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, unul dintre cele mai reprezentative monumente publice neoclasice din Transilvania.

În 1898, obeliscul a fost mutat în Piața Muzeului din Piața Unirii, odată cu începerea lucrărilor de sistematizare a acesteia.

Momentan, obeliscul este degradat. Reliefurile au fost măcinate de vreme, iar unul dintre vulturi a pierdut laurii pe care îi ținea în cioc. Primăria nu are vreun proiect de restaurare a monumentului.