Batthyáneum, un colț din raiul lui Borges

Aula Magna a bibliotecii Batthyany. Episcopul a dorit ca biblioteca să fie publică, cu acces gratuit. Biblioteca Națională a României a introdus regula intrării pe bază de cerere scrisă, aprobată de la București

Aula Magna a bibliotecii Batthyány. Episcopul a dorit ca biblioteca să fie publică, cu acces gratuit. Biblioteca Națională a României a introdus regula intrării pe bază de cerere scrisă, aprobată de la București

„Eu întotdeauna mi-am imaginat paradisul ca pe un fel de bibliotecă”, spunea scriitorul argentinian Jorge Louis Borges, în secolul trecut. Dacă luăm de bune spusele-i, atunci în România găsim câteva sute de rafturi rupte din rai. Două dintre biblioteci cu acces public se disting însă prin vechimea, frumuseţea şi valoarea lor. Este vorba despre Biblioteca Telekiana din Târgu-Mureş şi Biblioteca Batthyáneum din Alba Iulia. Ambele se pot vizita gratuit, acest lucru fiind posibil prin chiar testamentele lăsate de cei doi fondatori vizionari – contele Sámuel Teleki, cancelar al Transilvaniei, şi prelatul Ignác Batthyány, episcop al Transilvaniei.

Astăzi, după mai bine de două secole de la înfiinţare, cele două biblioteci au ajuns veritabile muzee ale cărţilor valoroase, dar fără să îşi piardă funcţia de bază. Biblioteca Telekiana a primit în jur de 14.000 de vizitatori anul trecut, potrivit bibliotecarei Petelei Klára, în vreme ce biblioteca de la Alba Iulia a atins tot anul trecut un record de 4.500 de vizitatori, datorită unei expoziţii temporare cu obiecte din patrimoniul instituţiei.

Dacă la Telekiana oricine bate la poarta masivă de lemn este bine primit [citește aici un reportaj pe această temă], la Batthyáneum lucrurile sunt mai complicate.

Institutul Batthyáneum cu biblioteca aferentă funcţionează ca filială a Bibliotecii Naţionale a României (BNR). De aici, o serie de complicaţii birocratice. Cine doreşte să viziteze biblioteca trebuie să facă o cerere scrisă. Aceasta e trimisă directorului general al BNR, Claudia Şerbănuţă, care trebuie să o aprobe personal. Cererea-tip se găseşte la sediul bibliotecii din Alba Iulia, dar poate fi descărcată şi de pe site-ul Bibliotecii Naţionale.

Dacă ai răbdare să parcurgi procedura, uşa Batthyáneumului ţi-e deschisă de un gardian supraponderal, după ce apeşi pe butonul soneriei (neagră, de plastic, model de bloc comunist, anii 1980). Ţi se reţine cartea de identitate pe durata vizitei, apoi eşti luat în primire de una dintre cele două angajate ale bibliotecii, care te conduce pe o scară de marmură, în spirală, până la al treilea nivel al clădirii. Aici se află Aula Magna a bibliotecii.

Biblioteca este dispusă tot pe două niveluri, ca şi Telekiana, dar nici vorbă să poţi urca la nivelul superior. Dacă ai primit aprobare să faci fotografii, vei fi supervizat să le faci numai din anumite unghiuri (pentru nu fi imortalizate de exemplu jaluzelele ieftine, gri-albăstrui, care acoperă ferestrele, sau o schelă de metal care eclipsează un sfert din Aula Magna, rămasă de la ceva lucrări de întreţinere).

Aula Magna, văzută dinspre a doua cameră vizitabilă a bibliotecii, unde se află bustul episcopului

Aula Magna, văzută dinspre a doua cameră vizitabilă a bibliotecii, unde se află bustul episcopului

Mobilierul bibliotecii este vopsit într-un alb ivoriu, calm, cu decoraţiuni gri. Un covor roşu conduce vizitatorul de la uşa de intrare până la pupitrul din mijlocul încăperii, pe care se odihneşte o copie din 1967 a celebrului Codex Aureus şi un post-incunabul de dimensiuni impresionante.

În faţa pupitrului, de-a stânga şi de-a drepta, sunt amplasate două vitrine cu tipărituri de mare valoare, printre care şi „Oratio Dominica”, o culegere de rugăciuni „Tatăl Nostru” în 100 de limbi, publicată în 1700 la Londra. Cartea este deschisă la pagina pe care se află rugăciunile în limbile română şi maghiară.

Coloane de lemn susţin galeria care asigură accesul către rafturile de la nivelul superior. Două panouri mari cu scene alegorice împodobesc laturile înguste ale galeriei. La intrare este vorba despre Helios în cvadrigă, având în fundal o imagine în oglindă a Aulei Magna, iar pe partea opusă, Minerva ţinând un scut cu blazonul lui Ignác Batthyány. Alte scene alegorice, mai mici, pictate direct pe mobilier, pot fi observate de-a lungul laturilor lungi.

O atmosferă tainică este imprimată de şirurile de cărţi aşezate în rafturi, cu legături de piele sau carton, cariate de vreme. Particulele de praf filtrează lumina puţină, accentuând nota de mister. Nu ai fi surprins dacă franciscanul din „Numele Trandafirului”, în roba lui maro, încinsă cu o funie, ar apărea dintr-o firidă ascunsă, cu gluga trasă peste ochi, pentru a apuca un vechi codice, spre studiu.

În lumea reală, după Aula Magna se intră într-o a doua încăpere, de dimensiuni mult mai modeste, unde este amplasat un bust al episcopului fondator, instalat în 2011, care pare să-şi inspecteze, zâmbitor, moştenirea.

Cam atât se poate vizita în acest moment din tot Batthyáneumul. La aceasta se adaugă expoziţiile temporare, găzduite, atunci când e cazul, în trei săli situate sub Aula Magna.

Comoara episcopului

Biblioteca are la bază cele peste 18.000 de cărţi, manuscriseşi tipărite, pe care le-a strâns episcopul Ignác Batthyány de-a lungul vieţii sale (1741-1798). În perioada studiilor la Roma (1763-1766), el a colecţionat manuscrise, incunabule şi alte tipărituri vechi, care au format nucleul colecţiei. Ulterior a cumpărat biblioteca parohială din Levoča, şi Bardejov, sau biblioteca dominicană din Košice (toate acum în Slovacia). Dar cea mai importantă achiziţie a fost cumpărarea, în anul 1786, a bibliotecii de 8.000 de volume a arhiepiscopului Vienei, Christophor Migazzi. La toate acestea s-a adăugat cumpărarea bibliotecii comunităţii anabaptiste din Vinţu de Jos.

Două dintre cele mai frumoase pagini ale codicelui. În stânga, Iisus Pantocrator (exemplarul expus este o copie din 1967 a originalului, păstrat în tezaurul institutului)

Două dintre cele mai frumoase pagini ale Codex Auresu. În stânga, Iisus Pantocrator (exemplarul expus este o copie din 1967 a originalului, păstrat în tezaurul institutului)

Potrivit Catalogului colectiv al incunabulelor din România, Batthyáneumul adăposteşte 570 de astfel de tipărituri – cele mai multe deţinute de o bibliotecă din România şi circa 30% din totalul naţional.

Cel mai vechi incunabul aflat în prezent în colecţia de la Batthyaneum este lucrarea lui Titus Livius, „Historiae Romanae decades I, III et IV”. Cartea a fost tipărită la Roma, în primul atelier tipografic deschis în acest oraş, în anul 1469. Biblioteca deţine şi aproximativ 300 de manuscrise medievale. Peste 100 dintre acestea sunt pe pergament şi peste 60 sunt anluminate. Biblioteca totalizează în acest moment 71.000 de cărţi, din care 24.000 constituie fondul de carte veche străină.

Dintre manuscrise, cel mai cunoscut şi mai mediatizat este celebrul Codex Aureus.

Biblioteca Batthyány a funcţionat în paralel cu un observator astronomic, amplasat la ultimul nivel al clădirii, primul de pe teritoriul actualei Românii. Observatorul nu mai funcţionează din 1848. Înainte ca episcopul să amenajeze aici, aşezământul de cultură care îi va purta numele, clădirea Batthyáneum a fost biserică trinitariană, construită în stil baroc târziu între anii 1719-1738.

[stextbox id=”black” caption=”Restricţii foto”]

În ce priveşte permisiunea de a fotografia în interiorul Batthyáneumului, lucrurile la Biblioteca Naţională a României nu sunt deloc simple şi miros a paranoia. De aceea, nici nu veţi vedea multe fotografii disponibile online cu biblioteca. Astfel, pentru a fotografia în Aula Magna, este nevoie de o altă cerere decât cea de vizitare, înaintată către directorul general Claudia Şerbănuţă.

Imaginile care însoțesc acest text sunt realizate de revista Sinteza, care a decis să le introducă în domeniul public, dată fiind raritatea lor, le puteți descărca la rezoluție mare de aici, aici, aici, aici și aici. [/stextbox]